Ordinul Dragonului

Buna mi-am facut curaj si am postat primul capitol din povestea mea. Vreau sa va spun ca este primul meu fic postat. Am mai scris, dar doar pe foi care nu au fost vazute de nimeni.
Vreau sa-mi spuneti ce parere aveti despre el si ce nu va place. Vreau sa va anunt ca acesta este primul sezon iar personajele mult dorite de voi vor aparea foarte tarziu. Nu prea le am cu inceputurile. Sper sa nu va dezamagesc si sa va irosesc timpul citind creatia mea.
Dada se va gasi un fic, o carte sau ceva de genul cu aceeasi idee spuneti-mi si voi cauta acel fic si-l voi citi, ma voi asigura ca dupa nu veti mai gasi nimic plagiat din acel fic.
Eu una nu ma mai intalnit ideea si sper sa nu fiu facuta plagiatoare pe nedrept.
Am mari emotii si sper sa nu fiti dezamgiti ca ati dat de ficul meu si v-ati irosit timpul.

Ordinul Dragonului


Capitol I: Infiitarea ordinului.


In urma cu 1200 de ani.

Ce faci atunci cand ai fost tradat, parasit, umilit, mintit si jignit? In aceasta lume in care traim sunt doua categorii de oameni, cei care domina si care sunt dominati.

Pana acum cateva zile am facut parte din a doua categorie, pana mi-am dat seama ca cei care fac parte din acel grup nu pot supravietui mult timp. Am experimentat-o pe pielea mea .
Sunt o femeie de 20 de ani care doar a vrut sa aiba parte de o familie. Un sot care sa ma iubeasca si pe care la randul meu sa-l iubesc. Un baiat si o fata. Eram considerata o fata frumoasa ce putea fi respectata. Parintii mei se bucurau ca aveau parte de o fiica ca si mine. Viata mea a fost roz pana intr-o zi cand a trebuit sa plec intr-o calatorie cu sotul meu.

Am fost primiti intr-un regat indepartat, acolo am intalnit un barbat pe nume Yuri Saron. Acesta s-a indragostit de mine.

Nu am putut sa imi insel sotul si l-am refuzat pe Yuri. Peste cateva zile am aflat ca acesta era imparatul regatului Buyeo. Fusese incoronat chiar in ziua in care il refuzasem.

Acesta nu a ezitat si s-a razbunat, mi-a omorat sotul, familia si copiii. Nu am sa uit niciodata acea zi in care inima mea sa inegrit. Nu mai puteam iubi. M-am indepartat de societate, ma gandeam ca daca o sa ma inchid in mine si o sa ma antrenez voi putea ajunge intr-o zi la forta necesara pentru a ma razbuna pe Yuri. Chiar daca am vrut sa dau uitarii incidentul nu am putut.

Simteam nevoia sa ma razbun. Dupa luni de zile ma stabilisem intr-o pestera. Acolo m-am antrenat si am ajuns unde doream. Urmatorul nivel, intoarcerea in regatul Buyeo, gasirea lui Yuri, infiltrarea in palat si asasinarea sa.

Am cercetat terenul si scalavii sai. Apoi mi-am dat seama ca sunt o fraiera, oricat de buna as fi fost, nu puteam sa il dobor singura. Motivul, prea multi gardieni, intervalul de timp al patrularii era prea mic, cu siguranta as fi fost prinsa. M-am retras din nou in ascunzatoarea mea. Am stat in intuneric si am reflectat asupra situatiei pana am descoperit cea mai buna solutie: strangerea unui numar de persoane si antrenarea lor. Antrenamentul utilizat pentru atingerea performantei necesare era prea greu, nu multi vor supravietui lui, doar cei care sunt gata sa sacrifice orice, care au pentru ce sa lupte.
Am inceput sa cercetez sclavi, i-am ales pe cei mai amarati si slabi. Stiam ca riscul de a nu trai este si mai scazut in cazul lor, dar doar asa ii pot scapa de viata asta mizera, de a trai sub frica ca sunt la mana unui om care le poate decide fiecare miscare.

Dupa ce au fost eliberati din temnite s-au indreptat spre camp. Dupa ce au ajuns la destinatia finala am iesit din ascunzatoarea mea si m-am indreptat inspre ei. Acestia sau speriat cand m-au vazut si au incercat sa fuga sau sa se ascunde. Imi venea sa plang doar la gandurile prin ce au putut sa treaca. Auzisem niste zvonuri in care se spunea ca unii sclavi sunt folositi drept cobai experimentandu-se pe ei otravuri.

- Nu trebuie sa va fie frica de mine, sunt pasnica nu am de gand sa va fac rau.
- Doamna credem in tine , cei de la palat ne-ar fi luat cu forta daca ar fi vrut sa ia ceva de la noi. Va putem ajuta cu ceva?
- Vreau sa va intreb ceva, daca sunteti de acord cu mine vietile voastre se vor schimba. Nu veti mai fi nevoiti sa traiti sub comanda altor ''oameni'. Nu va trebui sa munciti, dar asta se rezuma la niste riscuri. Eu am de gand sa fac dreptate in randul oamenilor nevinovati, in randul celor baturi de soarta. Riscurile sunt mari. Va trebui sa suportati un antrenament dureros. Riscurile ca voi sa pieriti sunt mari. Stiu ca suna nebunesc, dar daca aveti dorinta sa va razbunati semeni atunci veti reusi.
Toti se uitau la mine ca la o nebuna, incepusera sa susoteasca. Unul dintre ei veni in fata, era un barbat slab, inalt, parul sau era cenusiu si ochi de culoare ierbii uscate. Incepe sa-mi spuna ca sunt toti de acord si ca sunt dispusi sa ma urmeze.

- Ma bucur ca a-ti luat decizia asta, acum ma pot prezenta. Numele meu este Maya, ma puteti tutuii. Urmati-ma!
Ne am indreptat inspre pestera mea. Ajunsi acolo le-am dat hrana necesara pentru as potoli foamea. Din fosta mea casa adusesem multe haine si lucruri, ne puteam descurca cu ce aveam timp de sase luni. Antrenamentele au fost incepute de a doua zi. Cum credeam, moartea si-a facut aparitia iar oameni mei au inceput sa se rareasca. Nu au fost deloc descurajati, au devenit mai perseverenti. Dupa finalizarea antrenamentelor ramasesera doar sase.

Pe supravietuitori am inceput sa-i cunosc si am ramas inmarmurita cand am descoperit ca fiecare are un talent aparte. Barbatul care fusese conducatorul grupului era un om deosebit, destept frumos si atragator. Ma aflam pe stanca ''Celor sapte'' cand deodata aud ..........




ANUNT: Ficul este postat pe mai multe forumuri!

Asta a fost, daca nu v-a placut spuneti-mi, fiti cat mai sinceri.. Va promit ca voi munci foarte mult la povestea asta.
Capitol necorectat, voi reveni cu un edit maine.

Capitolul II- Te iubesc dar nu putem trai impreuna!



Ma aflam pe stanca ''Celor sapte'' cand deodata aud zgomot de pasi in spatele meu. Ma ridic alarmata, gata de atac. Era barbatul cu parul cenusiu, aflasem ca fusese parasit de familie. Nu isi cunostea adevaratul nume, oameni ii spuneau Hur.Acesta se aproprie de mine si se aseza pe stanca rece.

- Sti nu credeam niciodata ca o sa ma indragostesc de o asa femeie.

Afirmatia sa ma lasase fara vlaga. Nu l-am oprit l-am lasat sa continue chiar daca asta ar fi insemnat ca imi tradez raposatul sot. M-am asezat langa el. Aceasta imi lua o suvita de par si o saruta.

- Parul tau brunet, pielea ta alba fina si delicata. Stiu ca ai sa ma refuzi, dar nu pot trai cu apasarea asta pe suflet. Trebuie sa sti.
-Chiar daca ma iubesti, chiar daca te iubesc, nu voi putea niciodata sa-l uit pe sotul meu. Am ales un drum si-l voi urma pana voi muri.

Asta a fost ultima nostra discutie din acea seara. Vedeam cum se indeparteaza de mine. As fi vrut sa ma duc la el in fuga si sa-l imbratisez pe la spate. Sa-l rog sa ma ierte. Dar nu pot face asta. Fara sa vreau am ajuns sa ma indragostesc de subordonatul meu. Dragostea este ceva special, chiar daca Dumnezeu isi dereste sa ma vada fericita asta nu se va intampla prea curand. Eu sunt Conducatoarea Ordinului, daca m-as lasa prada ispitelor nu as mai fi demna de acest titlu. Am scris pana si niste reguli. Daca eu conducatoarea Ordinului si creatoare regulilor nu le va respecta atunci ce ar face asta.
A doua zi am dat ordinul Celor Sapte. Totii sau prezentat. Le-am spus despre reguli si au fost de acord. Cea mai importanta regule era ca femeile din Ordin sa fie domnisoare.

Hur s-a gandit la niste arme specile pentru ordin. Crease in cateva zile sapte evantaie. Evantaiele aveau culori diferite, alb, negru rosu. Apoi fiecare avea imprimat un dragon.
Evantaiul meu avea culoarea rosie ca sangele si dragonul era auriu. Findca eram doar cinci femei in grup su fost prezentate numai cinci din sapte evantaie.

Ne-am inceput viata de asasini. Nu eram platiti de nimeni, ajutam doar oameni saraci care nu aveau nicio aparare. Eram de temut. Nu mai aveam de gand sa-l omor pe Yura, daca as fi facut asta era posibil sa ranesc mai multi oameni nevinovati. Ii incurcam doar planurile murdare pe care vroia sa fie indeplinite. Facea si lucruri bune.
Toti nobili se temeau de noi. poate ca in alte locuri oameni ajungeau unde prin munca, dar aici adevarata putere a oamenilor erau bani pe care ii detineau, si fiicele lor care erau logodite cu barbati din famili nobile. Dupa cateva saptamani eram denumiti ''Asasini noptii''.
Ani au trevut, noi ne-a m perfectionat tehnicile de atac, de aparare si armele.


P.O.P Autor.

Antrenamentele dure si-au aratat puterea mai devreme sau mai tarziu. Maia s-a imbolnavit si nu a mai putut fi salvata. Dupa moartea sa numele ei a ramas scris in istorie.. Dar a fost uitat dupa mult timp.
Nimeni nu-i stia adevarata indentitate. Aceasta a fost arsa, cenusa sa a fost pusa intr-o vas. La intrarea in peestera sus, a fost sapat in stanca si depozitat evantaiul rosu auriu.
Cei ramasi sau despartit. Au continuat sa faca dreptate pe cont propriu. Ordinul Dragonului a prosperat foarte mult. Regulile au ramas aceleasi, oameni sau inmultit.
Ei sunt cei care au supraveghiat din umbra viata a a sute de persoane. Faptele relele sau rarit, cineva le stie permanent orice miscare. Un pas gresit si erau morti. [b]

Voi incerca sa va aduc capitolul urmator cat mai repede.
Capitol necorectat.


Am o intrebare: De ce nota sunt?

Capitol III: Miranda, una dintre cei sapte


Stau in camera mea, ma gandesc la ultima misiune pe care am avut-o. Este greu sa vezi cum prieteni tai cad pe front, unul cate unul, dar, m-am obisnuit cu asta. Mereu cand sunt in misiune, lupt sa-i salvez pe toti. Asta m-a ajutat sa fiu una dintre ''Cei Sapte''. Visul meu este sa conduc Ordinul Dragonului. De la moartea primei noastre conducatoare, Maia, ordinul a fost condus numai de barbati. Regulile au ramas aceleasi. Unele reguli sunt cam stupide. Ca femeie nu aveai voie sa te indragostesti de un barbat. Ma ridic din pat si ma uit la camera mea. A trebuit sa ne ascundem cu totii. Acum locuim la peste o suta de metri sub pamant. Conditiile sunt foarte bune, trebuie doar sa renuntam la curentul electric din camere ca, capacitatea armelor, echipamentelor, si a altor camere care ne sunt necesare in cercetarile noastre. Imi aduc aminte acele coridoare lungi, mirosul mortii, ciocnirea pasilor nostri cu apa de pe podea, urmele rosiatice din apa si de pe pereti, stiratele de disperare ale unor oameni nevinovati.


*** FlashBack***

Eram in mijlocul unei baze mafiote. A flasem ca acstia detin informatii despre agente ale ordinului disparute. Banuiala mea era ca au fost incoltite de m ai multi oamen i si n-au avut scapare, mai presus de toate, erau incepatoare. Cand esti la inceput iti este foarte greu sa te intergezi. Echipa era condusa de mine, am plecat de la baza cu doar cinci oameni. Pare nebunesc, dar sunt sigura ca o sa reusim. Auzeam vocile groasa ale barbatilor disperati. Chiar daca trebuia sa ne ascundem, oamenii care erau un pericol pentru omenire stiau de noi. Auzeam pasii lor pe podea. Se indreptau spre mine. Scot sabia si ma ascund in umbra, gata de atac. Cand erau aproape am ascultat discutia lor:

- De ce sunt oamenii ordinului aici? Piutem naibi sa fim morti in orice clipa!
- Tai din gura! trebuie sa mergem la subsol si sa scotem fetele de acolo, sti doar cat a investit seful in ele.

Nu mai astept si ies din acel loc intunecat. Cand ma vad incep sa tremure. Incerca sa fuga dar nu reusesc, sar peste ei. Acum sunt in fata lor si ii examinez. Acesti isi scot armele la iveala. Primul un lant cu suprafata sa ascutita, la un capat avand un fel de lama de cutit. Al doilea isi scoate si el o sabie doar ca avea lama mai mare ca sabia mea. Imi puteam vedea masca neagra in leme sabiei lui.


- Imi era frica? De o femeie?
- O sa ne fie usor sa o omoram.
Incep sa rad zgomotos. Cei doi se uita la mine cu uimire.
- Sa vedem cine castiga, laudarosilor .

Ridic sabia deasupra capului si il atac pe primul. Acesta isi arunca lantul asupra mea avand ca tinta gatul meu. Ma las pe spate, iar lantul trece la doar un milimetru de fata mea. Revin la pozitita initiala si raman socata, masca mea sa crapat in doua.

- Mare greseala, cei care imi vad chipul mor cu siguranta.
Cu nervi pe care ii a vem ridic sabia si tai lantul care se apropria de spatele meu. Celalalt ma ataca. Ma intorc 180 de grade si ii bare lovitura, el indepartandu-se de mine cinci metri. Se uita speriat la mine apoi la sabia sa. Aceasta se crapa incet. Arunc o bomba cu somnifere si imi acor gura. Dupa ce holul devine vizibil incap sa fug insre subsol. In mai putin de cinci minute me aflam in fata unei usi sigilate. Aveam nevoie de un cod ca sa pot intra. Ma duc mai in spate si lovesc usa cu pumnul. Aceasta se crapa si ma lasa sa observ imaginea ingrozitoare din inauntul ei...................

Capitol IV; Jared Locket




Ma duc mai in spate si lovesc usa cu pumnul. Aceasta se crapa si ma lasa sa observ imaginea ingrozitoare din inauntul ei. Erau fete cuprinse intre 15-18 ani, legate in lanturi. Scancetele lor se auzeau de la intrare. Pereti incaperii erau stopiti cu sange.
Unele dintre fete respirau foarte greu si erau pline de sange. Imi duc mana si cu ajutorul ceasului pe care il purtam imi contactez echipa. Acestia nu intarzie sa apara intre timp eu am grija de fetele ranite. Semnele aratau ca au fost violate. In acel moment ma panichez, nu este drept, toate acele fete au fost umilite . Cel mai crunt mod sa-ti pierzi puritatea, ce ma ingrijoreaza si mai mult este faptul ca femeile ordinului trebuie sa ramana virgine, altfel sunt executate. Mereu m-am impotrivit acelei reguli, majoritatea fetelor care o incalcau erau violate. Chiar daca nu o faceau de buna voie erau executate. Aud cum fata de langa mine geme infundat. Ma ridic si ii dau la o parte parul de pe fata. Aceasta avea ochii rosii , probabil de la atata plans, fata palida, iar buzele erau uscate. Imi scot sticla de apa din rucsac si ii dau sa bea. A ceasta isi indredeschide buzele si incerca sa-mi spuna ceva, dar nu inteleg. Privirea ei era atintita spre ceva din spatele meu. Im i intorc capul inspre acel loc si zaresc unul din tre camarazii mei. Nu-i puteam zarii chipul deoarece era acoperit cu o masca. Aveam o presimtire ca ceva rau se va intampla. In mai putin de cinci minute totii ceilalti se aflau in camera.

-Duceti fetele la elicopter, aveti grija de ranile lor. Ducetile mai intai la spital!
- Dar, domnisoara, stiti ca putem fi dati de gol.........
- Stiu Elen, dar mai stiu si ce agenti buni sunteti voi. Eu voi avea grija de restul, ceilallti plecati. Cel care a sosit primul ramane, am nevioie de el. Toti se supun si plaeca impreuna cu toate fetele.

Iesim pe corido si incepem sa alergam, punem explozibil la fiecare 100 de metri. Coechipierul meu ramane in urma. In torc capul in spate si il vad oprinduse. Ma uit la masca lui si observ stupefiata ca avea un cerecel in urechea stanga. Scot un pistol de la curea si il indrept insre capul lui. Acesta se uita alarmat la mi ne si imi spune ca nu stiu ce fac.

- Dragul meu, inainte sa te deghizezi in alta persoana fi atent la detalii. Nu sti cum te poti da de gol. Acesta isi scoate masca si o arunca in fata mea apoi ridica meinile deasupra capului.
- Nu sunt vinovat cu nimic, prietenul tau era mort intr-o balta de sange. Am auzit semnalul tau prin ceasul lui sau ce o fii ala.
- Cum ai ajuns aici?
- Nu stiu, faceam un reportaj despre disparitiile tinerelor. Dupa ce am iesit dintr-un club de noapte am fost asaltat si luat cu forta. Am stat inchis intr-o camera pana s-a dat o alarma i-ar incheietoare usi s-a deblocat.

Nu stiu ce era in capul meu dar l-am crezut. Tipul era dragut, mai inalt decat mine cu un cap. Era bine facut, parul sau era brunet iar ochi verzi. Avea un zambet fermecator, dinti sa-i erau de un alb stralucitor. Buzele sale erau carnoase si crapate. Iesim din cladire si ne indepartam. Stand cu spatele apas pe un buton al cronometrului si cladirea din care tocmai iesisem se face pref si pulbere. Barbatul se uita cu o privire ciuddata la mine.

- Cine va intelege pe voi femeiele? Ca eu unul nu va inteleg!
- Nici nu trebuie sa le intelegi tu. A da, cum te chema?
- Jared Locket! Incatat de cunostiinta domnisoara. Se aproprie de mine si imi saruta mana apoi ma priveste seducator.
- Casanova, privirea aia nu merge pe mine!
- Stiu, dar macar imi incerc si eu norocul.
- Mergem in mijlul Ordinului Dragon.
...End Flashback....


Asa s-a terminat misiunea. Am conoscut noi persoane, am fost in noi aventuri. Am aflat de la sora mea, Mira, ca Jared va lucra ca ofiter pe Aria 4. Va avea munca greau, mai ales ca si eu am fost repartizata pe acea arie. Ies din camera imbracata cu uniforma compusa din pantaloni negri si bluza negra su un halat pe deasupra. Ma indrept inspre Consiliu, conducatoarea noastra are ceva important sa ne spuna.

Buna iubita
Mai intai trebuie sa-mi cer scuze ca nu am reusit sa trec pe la un fic asa de frumos.
Il ador , si spun asta cu sinceritate.
Sper sa pui cat mai repede next-ul

Cat despre fic are tot ce-i trebuie, dialog nu sec, ci tocmai bine.
Descriera este una buna, dar trebuie sa mai lucrezi pe descrierea sentimentelor, ce simte ea cand este in preajma subodonatului estc...


Cum am spus astept nex-ul
Pa`pa